Blogul lui Ovidiu Gherasim-Proca

De ce e rău să-ţi duci singur tava la gunoi atunci când mănânci la McDonald’s

Posted in Remarcă fără însemnătate by Ovidiu on 16 July 2011

Nu ştiu cum a apărut obiceiul ăsta. Probabil că au început cu copiii. Alba ca Zăpada, după ce i-a îndopat bine pe pitici, îi învaţă să-şi facă curat pe masă, să ducă tava într-un loc special şi să arunce resturile la gunoi. În cazul ăsta nici nu e nevoie de explicaţii. Cum să nu o asculţi pe Alba ca Zăpada de la McDonald’s! Cu mama îţi permiţi, ea nu face “meniuri” aşa de “fericite”. S-ar putea chiar să fie foarte nefericită.

Ulterior s-a produs contaminarea. Alba ca Zăpada a început să-i bată la cap pe tătici, asupra cărora bănuiesc că are mai mare influenţă. După aceea, obiceiul s-a răspândit prin imitaţie şi reflexele pavloviene ale conformismului social.

Adulţilor, totuşi, li se serveşte şi o explicaţie (BONUS!). Costurile se reduc, mâncarea va fi mai ieftină. Dar afirmaţia e atât de răutăcioasă cum nici nu-ţi poţi imagina! Adevărat a gândit Wittgenstein când zicea: “nimic nu e mai dificil decât să nu te înşeli”. Ne înşelăm singuri atât de des încât nu mai e nevoie să ne înşele şi alţii.

Iată motivele pentru care ESTE RĂU SĂ-ŢI DUCI SINGUR TAVA LA GUNOI ATUNCI CÂND MĂNÂNCI LA Mc Donald’s:

  1. Nu ar putea să fie produsele alea în porţii mici şi de calitate îndoielnică mai ieftine din start? Mai ales într-o ţară înapoiată din Uniunea Europeană nu ar fi natural să aibă un cost mai mic? E greu de crezut că cine vinde cartofi prăjiţi la preţ de speculă va binevoi să scadă preţul doar pentru că turma de clienţi, după ce şi-a făcut plinul cu carbohidraţi, îşi face curat disciplinat pe mese. Aşadar e logic să presupui că e o minciună neruşinată.
  2. Dacă nu e o minciună atunci tot e un lucru răutăcios. De ce aş prilejui eu concedierea unui lucrător care are acum sarcina de a strânge ceea ce se găseşte pe mese? De ce aş face eu ceea ce nu este de datoria mea, ştiind că nişte locuri de muncă se pierd din pricina mea. La nu ştiu ce bancă, casiera mă îndeamnă să plătesc facturile la un automat căruia ei îi spun ‘roboţel’. Ce ‘roboţel’ sora mea bună!? Pentru tine ar trebui să fie o maşină diabolică! ‘Roboţel’ o să-ţi ia locul de muncă şi o să-ţi scadă salariul! Dar asta doar dacă luăm de bune îndemnurile tale drăgălaşe. Doar atunci vom face parte cu toţii dintr-o lume de unelte, cu mulţi ‘roboţei’ care acţionează mecanic, determinist, după program, fără să gândească. Şi apoi… nici măcar nu dă rest cum trebuie.
  3. În al treilea rând, stratagema de marketing pe care o folosesc este prea perfidă. În societăţile care se află la graniţa dintre arhaism şi modernitate puterea oprobriului public e teribilă. Oamenii au o mentalitate tradiţionalistă. Opiniile apărute din întâmplare se răspândesc repede şi iau, de cele mai multe ori, o formă opresivă. “Gura satului” nu doar vorbește, muşcă. Cum să accept ca acest mecanism social care împiedică dezvoltarea individualităţii, a libertăţii individuale, a creativităţi neîngrădite, să fie stimulat de o companie multinaţională interesată de câştiguri facile. Deja, a mânca la McDonald’s e, pentru poporul valah, ce poartă amintirea mai multor secole de foame, un însemn al superiorităţii, al adaptării sociale perfecte, al status-ului înalt. Deja acest obicei, care ne face să părem nişte troglodiţi în faţa occidentalilor – ei apelează la fast food doar dacă sunt rupţi de foame ori rupţi în buzunare – e un lucru rău (dar foarte profitabil fireşte). Dacă mai adaugi un ce profit, speculând dorinţa clienţilor de a nu părea că evită norma socială suverană a curăţeniei, e şi mai rău. E inacceptabil din punct de vedere moral.
  4. Mai întâi pentru că utilizează fraudulos prejudecăţile populare. În trecut, atunci când trăiam cu toţii la ţară, curăţenia era mai ales o chestiune de igienă şi un indicator de prosperitate. De aici şi valoarea prejudecăţilor legate de curăţenie, prejudecăţi aproape exclusiv legate de spaţiul privat. De unde şi presiunea socială considerabilă ce li se asocia. Atunci avea sens să caracterizezi o persoană după comportamentul de bun păstrător al curăţeniei, era vorba despre un element fundamental al vieţii sociale. Acum comportamentul acesta e legat mai ales de persoana noastră publică. Igiena se păstrează relativ uşor, curăţenia nu mai este chiar un atribut moral, e mai mult o practică generalizată, prezentă în cazul tuturor persoanelor educate, iar unii o consideră opţională în spaţiul privat. Contează însă foarte mult să dovedeşti că păstrezi curăţenia în public. De ce? Pentru că vrei să arăţi că respecţi contractul civic, că îi respecţi pe ceilalţi şi spaţiul public în sine. Cele două norme sociale sunt distincte. A spăla vasele şi a nu arunca ambalaje pe stradă sunt prescripţii distincte. Dar, în spaţiul comun al alimentaţiei rapide, ce e public şi ce e privat se confundă. În al doilea rând, această utilizare frauduloasă e completată de încercarea unei firme de a folosi funcţiile opiniei publice pentru folosul propriu. De ce am considera că e socialmente acceptabil să facem curat în sediul unei firme în numele civismului. De ce să nu fim invitaţi atunci să le spălăm şi geamurile? De ce să se folosească cineva de valorile civice, care ar trebui să servească la cu totul altceva, doar pentru a-şi creşte profitul comercial?

Nu doresc să nedreptăţesc compania McDonald’s. Întâmplarea face că e singurul loc unde am întâlnit acest obicei popular capitalist. Ceea ce am scris se aplică oricărei situaţii asemănătoare, oricărei alte firme, oricărui alt serviciu similar de alimentaţie publică. Poate greşesc. Poate că lucrurile nu sunt aşa cum le descriu. Dar asta rămâne să hotărască fiecare. Şi chiar dacă avem convingeri contrare în privinţa asta, merită să meditaţi puţin.

PS: poate că se potriveşte mai bine pentru IKEA? http://papabun.blogspot.com/2007/04/cronic-s-mncm-la-ikea.html

Cineva mi-a spus [comentariile sunt permise pe Facebook] că nu a auzit niciodată o explicaţie economică pentru obiceiul cultivat de McDonald’s. Trebuie să mărturisesc că eu am auzit-o de la un comesean şi nu am cerut un punct de vedere oficial vreunui angajat. Ar fi fost greu să-i opresc, se mişcau foarte repede. 🙂 Dar dacă nici măcar o asemenea explicaţie nu dau, mizând doar pe puterea oprobriului colectiv, e şi mai rău decât îmi închipuiam. Intenţia de a înşela sau absenţa ei nu schimbă nimic din ce-am spus. Cu cât te supui mai des ritualului, cu atât sunt necesari mai puţin angajaţi, salariile sunt mai mici şi profiturile mai mari.

O altă obiecţie întreptăţită e următoarea: exerciţiul de strângere a propriilor resturi e, în mod indirect, o formă de educaţie. Nu sunt pregătit să accept o asemenea ipoteză. Educaţie putem numi situaţia în care cineva adoptă un comportament în mod raţional prin raportare la circumstanţe. Dacă fac curat pentru că e raţional lucrul acesta, atunci e vorba de educaţie. Dacă o fac datorită presiunii sociale absurde, nu. E important ca oamenii să facă curat acolo unde e raţional să facă curat şi să facă mizerie acolo unde e raţional să facă mizerie. Acelaşi consumator care în reastaurant strânge resturile din dorinţa de a se conforma, le va arunca pe jos atunci când merge la grătar în pădure… ca să se conformeze spiritului petrecerii câmpeneşti. Altfel va fi considerat “fraier” de semenii lui. Deoarece comportamentul pe care îl afişează nu se originează în propria personalitate, ci într-o presiune exterioară. Aceasta poate lua multe forme, bune sau rele, dar omul nostru tot fără discernământ rămâne. De asemenea, nu e nimic educativ în a-i îndemna pe copii să strângă gunoaiele adulţilor iresponsabili şi grosolani. Asta dezvoltă doar instinctul de supunere şi incapacitatea de a emite judecăţi morale coerente. De când cei buni trebuie să-i slujească pe cei răi? De când nişte persoane morale educate şi sensibile trebuie să se pună singure într-o poziţie socială inferioară (e inferioară pentru că e percepută ca atare chiar de cei pe care-i doare în cot de efortul lor)? A, dacă ar contribui la identificarea şi sancţionarea celor ce încalcă fără jenă regulile minimale de convieţuire e altceva. Ăsta e un exerciţiu educativ.

Advertisements

Comments Off on De ce e rău să-ţi duci singur tava la gunoi atunci când mănânci la McDonald’s