Blogul lui Ovidiu Gherasim-Proca

Votul prin corespondență sau votul electronic? – Aprilie 29, 2015

Posted in Uncategorized by Ovidiu on 31 December 2017

Reglementarea votului prin corespondență și a obligației de a înregistra intenția participării la scrutin pot îmbunătăți reprezentarea cetățenilor români din străinătate

După eșecul teribil în organizarea alegerilor prezidențiale din 2014, discuțiile despre introducerea votului electronic (sau prin corespondență) au revenit în actualitate. Ele nu sunt noi. Își au originea chiar în reforma electorală din 2008, când, pregătindu-se să câștige de partea lui organizațiile asociative ale emigranților români, Președintele României contesta regula potrivit căreia votul ar fi trebuit să fie dat doar în localitatea de domiciliu sau, pentru cetățenii din străinătate, cu o dovadă a reședinței în străinătate. Traian Băsescu făcea atunci un proces de intenție Parlamentului României, subliniind că noile reglementări nu erau destinate limitării „turismului electoral”, ci împiedicării votului în străinătate. Amestecând problema sistemului electoral cu cea a votului prin corespondență, președintele îi convingea pe studenții români din Ungaria că: „Deliberat s-a construit legea pentru ca votul românilor din străinătate să fie diminuat”.[i] Iar această percepție s-a amplificat în timp, cu participarea neobișnuit de incompetentă a adversarilor lui.

Însăși ideea că scrutinul a fost organizat în 2014 în așa fel încât să împiedice votul cetățenilor români din străinătate a făcut obiectul unei deturnări retorice. Există semne că organizarea alegerilor a inclus măsuri menite să-l avantajeze pe candidatul majorității guvernamentale. Cum altfel s-ar putea explica creșterea numărului de secții de votare din Republica Moldova sau excesul de zel în verificarea identității votanților în turul întâi? Neprofesionismul consultanților americani ai lui Victor Ponta (sau poate tocmai surplusul de profesionalism 🙂 ) s-a materializat într-o strategie confruntațională păguboasă, consolidând imaginea unui candidat care deține toate pârghiile puterii și tinde să acționeze abuziv, antidemocratic.

Dar trebuie să recunoaștem că Statul Român nu a investit niciodată resursele necesare pentru ca votul în străinătate să fie facil sau pentru ca toți cetățenii cu drept de vot să poată vota, indiferent de amploarea participării. Așa că, după o perioadă de austeritate atroce, care a demantelat serviciile publice deja finanțate deficitar, așteptarea contrară ar trebui să fie explicată, nu incapacitatea administrativă a statului.

Chiar și numărul de buletine (600 000) tipărit în 2009 la recomandarea lui Eugen Tomac, atunci secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe[ii], unul considerat exagerat de mare în raport cu progresia fluxurilor migratorii și numărul de secții de vot, nu acoperea întreaga populație de potențiali votanți, numărul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate depășind atunci 2 000 000. Cât despre secțiile de vot, relatările de presă vorbesc de la sine.[iii] Vasăzică și la referendumul din 2007 a fost îmbulzeală:

La Torino, oras in care se estimeaza ca sint peste 60.000 de romani, organizarea a fost execrabila fiind doar o singura sectie de votare cu patru cabine.
„Am reusit sa votez dupa CINCI ORE de asteptare !!!! La ora 16 inca mai erau citeva mii de persoane la coada si cu siguranta nu toti vor reusi sa voteze. Va iesi din nou scandal, precum la referendumul pentru suspendarea presedintelui, cind nu au putut vota foarte multi romani”, spune un alt cititor.

Cu puțin timp în urmă, Societatea Academică din România (SAR) și Academia of Advocacy (AA) au declanșat o procedură de consultare publică legată de alternativa vot electronic/vot prin corespondență. Observând modul în care fuseseră explicate avantajele și dezavantajele celor două sisteme, am ținut să trimit un punct de vedere, respectând condițiile formale impuse de organizatori și răspunzând întrebărilor puse de aceștia:

 

1. Ce sistem electoral (traditional, corespondenta, electronic, mixt) vi se pare cel mai potrivit pentru electoratul din Romania prezenta? Argumentati.

În ceea ce privește sistemul de exprimare a votului (distinct de ceea ce se numește, în termeni tehnici, „sistem electoral”), după o examinare perseverentă a experienței instituționale internaționale acumulate în privința votului electronic până în prezent, am ajuns la concluzia că introducerea lui este nerecomandabilă în momentul de față și că, deși ar putea reprezenta drumul de urmat în viitor, adoptarea noilor tehnici ar trebui să fie însoțită de nenumărate precauții și de o dezbatere publică de durată.[iv] Până și sistemul estonian, considerat până de curând un exemplu excelent de bună practică, are numeroase deficiențe de securitate.[v] În ciuda optimismului exagerat ce a însoțit primele încercări de legiferare a votului electronic la noi, la o concluzie sceptică a ajuns până și ministrul de externe al României din 2011, Teodor Baconschi, care susținea atunci că „posibilitatea de fraudare in cazul votului electronic este extrem de mare, este inacceptabil de mare”.[vi]

În opinia mea, efectele negative ale adoptării premature a tehnicilor de vot electronic în România nu țin însă de vulnerabilitatea dispozitivelor informatice, ci de lipsa de credibilitate a instituțiilor însărcinate cu administrarea alegerilor. Din pricina imposibilității de a verifica nemediat funcționarea automatelor digitale, votul electronic generează o carență semnificativă de încredere. Într-o societate cu un nivel al capitalului social foarte redus, în care anchetele anticorupție însoțite de acuzații foarte grave îi vizează chiar pe miniștrii implicați în organizarea scrutinelor, astfel de efecte vor fi amplificate, conducând la delegitimarea catastrofală a rezultatelor finale. Pentru sistemul politic românesc, afectat de prea multe crize în ultimul deceniu, efectele ar fi deosebit de nocive, afectând capacitatea statului de a răspunde provocărilor de securitate la nivel regional. De asemenea, riscul ca, prin externalizarea serviciilor de întreținere a sistemelor informatice, să fie afectată grav siguranța desfășurării scrutinelor (sau chiar siguranța națională) este foarte mare.

Cea mai apropiată și rezonabilă alternativă capabilă să asigure reprezentarea opțiunilor cetățenilor din afara granițelor este votul prin corespondență. Acesta poate include elemente simple de securizare, mai ușor de verificat și de observat de către voluntari sau reprezentanții partidelor – deși dezavantajul că le permite alegătorilor să se înjosească prin comercializarea propriei alegeri nu este eliminat, de vreme ce marcarea opțiunii personale se face în spațiul privat (acest risc există însă și în cazul votului electronic la distanță). În condițiile în care reglementarea este bine chibzuită, aspectele pozitive vor depăși categoric aspectele negative.

Evident, este indicat ca acest tip de exprimare a votului să fie folosit fără ca modalitatea clasică să fie eliminată, în așa fel încât persoanele care nu au capacitatea de a folosi un noul instrument, puțin mai sofisticat, să nu fie dezavantajate. Rezultatele pozitive ar fi garantate dacă votanții ar avea obligația să se înregistreze în prealabil, anunțându-și intenția de a participa la scrutin.           

2. Care sunt obstacolele pe care le identificati pentru sistemul de vot preferat de Dumneavoastra si cum considerati ca ar putea fi depasite? Argumentati.

Deși acest lucru nu se reflectă suficient de clar în listele de avantaje și dezavantaje pe care le include motivația prezentei audieri publice, multe dintre dezavantajele votului electronic prin Internet și ale votului prin corespondență sunt comune.[vii] De altfel, sistemele de vot electronic la distanță sunt dezvoltate, în genere, pornind de la conceptualizarea și schematica votului prin corespondență.

Principalul dezavantaj al acestuia din urmă constă în dificultățile pe care le ridică atunci când vine vorba de scrutinul cu două tururi, având în vedere actualul calendar electoral, în cazul alegerilor prezidențiale din România. Este posibil ca timpul între cele două tururi să fie prea scurt pentru colectarea tuturor voturilor poștale până la data celui de-al doilea tur de scrutin.

În directă legătură cu opinia exprimată mai sus, principalul obstacol în calea implementării unui sistem util de vot prin corespondență este preconcepția potrivit căreia normele ce privesc alegerea președintelui printr-un scrutin cu două tururi trebuie neapărat să se realizeze în conformitate cu actualul calendar electoral. Intervalul de timp între cele două tururi ar putea fi extins. Dacă intervalul de două săptămâni între cele două tururi este considerat acceptabil, de ce ar fi inacceptabil unul de trei săptămâni?

Un alt obstacol ar fi prejudecata potrivit căreia ar trebui să se aleagă între votul în forma clasică și votul prin corespondență. Cele două forme funcționează mult mai bine împreună decât separat. Câteva dezavantaje menționate în motivația acestei consultări publice pentru a descrie votul prin corespondență apar doar dacă se renunță total la votul clasic, la urne. Spre exemplu, riscul ca cetățenii aflați în detenție să fie influențați, sau „diminuarea consistenta a asistentei din partea personalului instruit cu privire la procesul electoral”. Pentru persoanele care nu dispun de educația necesară (nu știu să scrie, să citească sau să utilizeze serviciile poștale) este firesc să existe posibilitatea de a vota la urne, în secțiile de votare. Administrarea alegerilor trebuie văzută ca un sistem de management integrat, cu privire la care nu are sens să ne întrebăm care ar fi cea mai bună tehnică electorală, ci cum pot fi îmbinate tehnicile electorale în așa fel încât să ajungem la rezultatul cel mai bun.

3. Ce ar trebui sa aiba in vedere Autoritatea Electorala din Romania, pentru ca sa va puteti exercita dreptul constitutional de a vota, in conditii de respect si demnitate umana?

Pentru ca toți cetățenii să își poată exercita dreptul constituțional de a vota în condiții adecvate este absolut necesar ca Autoritatea Electorală Permanentă (și Statul Român în genere) să-și stabilească cu claritate, în mod ferm, acest obiectiv. Urmărind întreaga istorie postcomunistă a votului în străinătate, veți observa că Statul Român nu și-a propus niciodată să asigure logistica necesară pentru ca întreaga populație care ar dori, în mod potențial, să-și exercite dreptul de vot, în țară sau în străinătate, să o poată face. Tipărirea buletinelor electorale pentru secțiile din străinătate s-a bazat întotdeauna pe estimări conservatoare, care nu au luat în calcul posibilitatea unei creșteri abrupte a participării. De aici rezultă că scopul asigurării condițiilor adecvate pentru ca toți cetățenii să poată vota în condiții normale a intrat abia acum realmente pe agenda politică guvernamentală, deși scrutinul pentru alegerile prezidențiale din anul 2014 nu a fost primul în care unii cetățeni nu au reușit să voteze din cauza resurselor limitate și a organizării defectuoase. Scopul respectiv nu este încă suficient de bine fixat în dezbaterea publică.

Ideea că toți cetățenii ar trebui să aibă posibilitatea de a vota cu ușurință, indiferent dacă se află pe teritoriul țării sau nu, nu este ceva de la sine înțeles. Multe state au proceduri speciale sau impun restricții ce limitează accesul la urne cetățenilor care nu se găsesc pe teritoriul național la data scrutinului.[viii] Niciodată nu avut loc o dezbatere serioasă cu privire la necesitatea organizării dispozitivului electoral în așa fel încât literalmente toți cetățenii aflați în afara granițelor să aibă posibilitatea de a vota în condiții decente. Discuțiile pe tema aceasta s-au rezumat fie la reacții față de intenția stabilirii unor obligații care să condiționeze dreptul de a vota în străinătate, fie la reacția față de organizarea deplorabilă a scrutinului. Odată ce lucrul acesta va fi clar înțeles și formulat, atât de politicieni, cât și de instituțiile care administrează alegerile, se vor putea găsi atât soluțiile, cât și justificarea creșterii sumelor investite pentru perfecționarea managementului electoral.

Consider că, în prezent, cea mai eficientă modalitate de a programa corespunzător, fără cheltuieli suplimentare ridicate, pregătirea logistică a alegerilor generale este reglementarea înregistrării pre-electorale a intenției de a participa la scrutin pentru cetățenii aflați în afara teritoriului României, în așa fel încât să existe o evidență clară a necesarului de buletine de vot, secții de votare și a necesităților de personal. Aceasta concordă atât cu introducerea votului prin corespondență, cât și cu votul prin mijloace clasice. Va da rezultate indiferent dacă se reușește implementarea votului prin corespondență sau nu. În cazul în care efortul bugetar ar fi prea mare, el ar putea să fie finanțat cu ajutorul unei taxe modice, stabilită în așa fel încât să nu fie un obstacol pentru cetățenii foarte săraci.

Așadar, Autoritatea Electorală Permanentă ar trebui să coordoneze cât de curând demersurile care să stabilească forma în care se va face această înregistrare, dar și suplimentarea bugetară necesară. De asemenea, indiferent de felul în care se manifestă voința politică indispensabilă consensului în privința legislației electorale, este important ca Autoritatea Electorală Permanentă să studieze cu seriozitate posibilitatea eliminării definitive a votului pe liste speciale.

 

Note:

[i] Cristian Fierbinţeanu, „Băsescu: Legea electorală va fi modificată relativ repede”, Mediafax.ro, 2 februarie 2009, http://www.mediafax.ro/politic/basescu-legea-electorala-va-fi-modificata-relativ-repede-3854162, data accesării 29 aprilie 2015.

[ii] Conform adresei înaintate Biroului Electoral Central: http://www.bec2009p.ro/Documente%20PDF/Statistici/Nr.%20BV%20strainatate.pdf

[iii] I B, „Votarea la sectiile din strainatate: Proasta organizare, cozi interminabile, multi nervi si oameni care nu au ajuns sa voteze”, HotNews.ro, 23 noiembrie 2009, http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6543311-votarea-sectiile-din-strainatate-proasta-organizare-cozi-interminabile-multi-nervi-oameni-care-nu-ajuns-voteze.htm, data accesării 28 aprilie 2015.

[iv] Ovidiu Gherasim-Proca, “Votul electronic și votul electronic la distanță. Poate îmbunătăți tehnologia digitală procesul de exprimare a preferințelor electorale?,” in Guvernanța electronică.  De la promisiuni teoretice la realități empirice, ed. Virgil Stoica și Ovidiu Gherasim-Proca (Iași: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2014), 143–86.

[v] Drew Springall et al., “Security Analysis of the Estonian Internet Voting System” (ACM Press, 2014), 703-15, doi:10.1145/2660267.2660315.

[vi] Victor Cozmei, “Baconschi, despre miza legii votului prin corespondenta pentru romanii din diaspora: reintroducerea in viata publica si politica a catorva milioane de romani,” HotNews.ro, January 19, 2011, http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8221337-baconschi-despre-miza-legii-votului-prin-corespondenta-pentru-romanii-din-diaspora-reintroducerea-viata-publica-politica-cateva-milioane-romani.html

[vii] De asemenea, câteva dintre dezavantajele menționate pentru votul prin corespondență în cuprinsul motivației au formulări criticabile. Explicațiile detaliate cu privirea la acest aspect ar depăși însă volumul de text alocat unei opinii scrise, așadar nu le voi dezvolta. Numărul mai mare al dezavantajelor incluse în motivație, prin comparație cu cele enumerate în cazul votului electronic, ar putea crea impresia că, în mod automat, acesta din urmă ar fi superior votului prin corespondență. Și acest aspect este discutabil.

[viii] Andrew Ellis și Alan Wall, Voting from Abroad: The International IDEA Handbook (Stockholm, Sweden; Mexico City, Mexico: International IDEA; Federal Electoral Institute of Mexico, 2007).

Comments Off on Votul prin corespondență sau votul electronic? – Aprilie 29, 2015

%d bloggers like this: