Blogul lui Ovidiu Gherasim-Proca

Superimunitate la liberalism – Aprilie 2, 2015

Posted in Uncategorized by Ovidiu on 31 December 2017

Internet-ul este plin de pisici și idei politice. În timp ce pisicile devin inofensive atunci când ajung pe Internet, ideile politice cunosc metamorfoza contrară. De multe ori își pierd nu numai conținutul, dar și minima raționalitate. Iar lucrul acesta le face țipătoare, asurzitor de absurde. Dacă reușesc – în această formă, agitate și cu măruntaiele întoarse pe dos – să revină în sfera autorității sau a cunoașterii oficiale, atunci ajung să fie de-a dreptul periculoase. Așa ceva nu s-ar putea întâmpla fără ajutorul presei, PR-ului sau think thank-urilor de tot felul; nu mai vorbesc de „experți”, care adesea eșuează să distingă între interesele lor strict subiective și „expertiza” pe care o dețin.

În discuțiile interminabile despre cât sunt de corupți și de răi parlamentarii români prin comparație cu cei din „țările civilizate” apare câte un moment de cotitură, când disprețul de sine și nemulțumirea legitimă față de acțiunile celor care te reprezintă se transformă în furie împotriva principiilor constituționale clasice. Astfel, de la înțelegerea stării mizerabile în care omul se găsește, se ajunge la o neînțelegere bizară care îi va face viața și mai grea. De la ideea că unii parlamentari sunt apărați în mod injust de potențialele abuzuri ale instituțiilor polițienești, mulțimile dezlănțuite – sau unii dintre cei ce și-au făcut o meserie din prelucrarea tehnologică a opiniei publice, la comandă, pentru uzul clientului – ajung la concluzia că problema este tocmai acea parte a sistemului constituțional demo-liberal care limitează puterea instituțiilor polițienești, în cazul de față imunitatea parlamentară. Opinia publică sare de pe șine.

Zilele trecute, pe situl Revistei 22, se putea citi: „10 orase din tara protesteaza VINERI impotriva IMUNITATII parlamentare, dupa ce Senatul l-a scapat pe Dan Sova de ARESTARE: Parlamentarii isi bat joc de popor si de justitie”. Orașele erau de fapt grupuri de manifestanți relativ mici, dacă nu insignifiante, dar care se organizaseră spontan într-o perfectă simultaneitate, ceea ce arată că mesajul lor merită să fie luat în seamă. În general, acesta pendulează între contestarea guvernului și a parlamentului, amintirea scrutinului prezidențial precedent și vituperații lipsite de sens la adresa imunității parlamentare. Luate împreună, rătăcirile protestatare formează un complex, care, deși vine împotriva tradiției constituționale liberal-democratice, se avântă cu mare viteză în întâmpinarea intereselor imediate ale PNL (Nou!).

Pe de o parte, acesta este un pas înainte spre schimbarea guvernului și a majorității parlamentare prin intervenția luminată a Președintelui (Nou!).[i] Pe de altă parte, el pune în plan secund afirmațiile făcute de Dan Șova, care a indicat drept sursă a tratamentului care i se aplică (în mod injust, susține el) concurența neloială pe care Alina Gorghiu i-a făcut-o pe piața serviciilor de avocatură achiziționate din bani publici.[ii]

Președintele României, care, se vede treaba, se ia la întrecere cu predecesorul lui nu numai în numărul de postări, dar și în năstrușnicia conținutului ideatic al acestora, a găsit de cuviință să afirme:

„În calitate de garant al respectării Constituţiei şi principiilor statului de drept, nu pot să trec cu vederea faptul că, astăzi, Parlamentul a blocat din nou o cerere a justiţiei. Într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege. Calitatea de deputat, senator sau ministru nu ar trebui să confere nimănui imunitate în faţa justiţiei. Parlamentul nu se poate erija în instanţă. Justiţia este singura în măsură să-şi spună cuvântul, pornind, desigur, de la prezumţia de nevinovăţie. Numai un Parlament cu principii ferme în ceea ce priveşte integritatea, capabil să răspundă prompt şi corect la cererile justiţiei, poate recăpăta încrederea cetăţenilor.”[iii]

Greu. Lectura tratatelor de drept constituțional nu e pentru oricine. Acest discurs antiparlamentarist, deosebit de superficial pentru cineva care ar trebui să înțeleagă bine spiritul și litera Constituției (chiar și dacă i-ar urî pe toți filosofii care au întemeiat doctrina liberală), se încadrează perfect în mitologia „superimunității”.[iv] Totuși, instituțiile care pornesc urmărirea penală nu reprezintă, potrivit Constituției, „justiția”. Își desfășoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic sub autoritatea Ministrului Justiției, iar conducerea lor depinde nemijlocit, conform modificărilor legislative introduse de ministrul Monica Macovei în 2005, de voința Președintelui României. Protecția oferită de imunitatea parlamentară nu se extinde decât asupra reținerii, arestării și percheziției, așadar acte restrictive speciale, care sunt greu de justificat în cazul unor infracțiuni ce datează de mult timp și în legătură cu care există dovezi temeinice ale vinovăției. Infracțiunile flagrante nu conferă posibilitatea Camerelor de a decide decât ex post. Și întotdeauna există posibilitatea ca votul Parlamentului să fie adus în fața Curții Constituționale, ceea ce s-a și întâmplat.[v] Un parlamentar care beneficiază de imunitate nu este „mai presus de lege”, poate fi cercetat penal și poate fi trimis în judecată, dar fără a face uz de măsurile extreme permise în cursul anchetelor penale.

ARTICOLUL 72

Imunitatea parlamentară

(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-72-constitutie

Să nu se înțeleagă că am o afecțiune deosebită pentru Dan Șova, care, după mirungere și rugăciune… nu s-a pocăit, ci a cerut să fie scutit de cererea de arestare emisă de procurori. Mi-e greu să pricep, este adevărat, de ce articolul 72 din Constituție provoacă indignare. Dar sunt de-a dreptul consternat de disprețul multora dintre concetățeni pentru democrația liberală. Nu aș fi dacă nu ar rezulta din atitudinea lor că cei care se văd încununați de laurii eroismului civic sunt, de fapt, ori cu desăvârșire ignoranți, ori peste măsură de ipocriți. Iar când nu se poate presupune că sunt lipsiți de cultura juridică care le permite să înțeleagă rostul și importanța imunității parlamentare într-un stat democratic (cazul Monica Macovei), atunci este limpede că avem de-a face cu susținătorii lipsiți de discernământ moral ai unor sisteme de guvernare autoritaristă, neliberală.

Imunitatea parlamentară este o practică politico-juridică strâns legată de „separația puterilor” și „statul de drept”.[vi] Ideea că imunitatea parlamentară  ar trebui desființată în România e la fel de absurdă ca și ideea de a desființa orice imunitate – cea a Președintelui României, sau imunitatea diplomatică – doar pentru că alegătorii consideră că este folosită greșit. Constituția nu le dă deocamdată dreptul să hotărască dacă e utilizată greșit sau nu. Dacă ei cred că acest lucru este injust, atunci să facă bine să susțină fățiș o dictatură populistă, ca să nu ne pierdem vremea. Să nu mai cerem pe căi ocolite ca regulile constituționale să nu se aplice. Pârghiile instituționale care îi protejează pe oficialii cu atribuții cruciale (parlamentarii constituie corpul suveran al reprezentanților poporului român, Președintele României este comandantul forțelor armate, diplomații sunt reprezentanți ai altor state) de potențialele abuzuri ale instituțiilor polițienești au o raționalitate internă, ce depășește cu mult populismul ieftin propagat actualmente cu neobișnuită insistență de discursul autoritar-justițiar dominant.

Nu imunitatea parlamentară ar trebui să fie ținta criticilor, ci lipsa de organizare sau de capacitate instituțională a Parlamentului României, slăbiciunea lui. Ea nu se potrivește deloc cu rolul constituțional ce i-a fost atribuit. Această stare deplorabilă a fost de folos în nenumăratele crize constituționale generate de uneltirile lui Traian Băsescu. Poate fi folosită și de acum încolo. Parlamentele nu sunt populare nicăieri în lume și nu au fost nici în trecut, momentul de glorie al antiparlamentarismului fiind perioada interbelică – atât de mult admirată de intelectualii nostalgici. Incapacitatea de a modifica un regulament care încă din anul 2008 trebuia să fie pus în acord cu deciziile Curții Constituționale este faptul criticabil.[vii] Iar dacă această adaptare nu s-a făcut (și e foarte rău că nu s-a făcut), trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva lucrul acesta s-a întâmplat chiar din pricina unei interesate lipse de reacție a grupurilor care fac mare agitație acum.

Nu cumva interese particulare ignobile și fățărnicii politice foarte părtinitoare se servesc de discursul public justițiar pentru a dobândi exact acel tip de putere discreționară pe care Constituția a fost construită să o combată? Cert, nu este prima oară când se întâmplă așa ceva. Există o adevărată tradiție a distrugerii bunurilor comune pentru a obține beneficii personale. Mi se pare că acum e pentru prima oară când se poate constata cu claritate că absolut nicio forță politică relevantă din România nu va ezita să distrugă mecanismele constituționale democratice în lupta iresponsabilă pentru puterea absolută.

Destul de rău.

 

Note:

[i] Situl „România curată” a făcut chiar un sondaj populist pentru cetățenii cu acces la Internet. Le cerea să declare dacă sunt de acord cu dizolvarea parlamentului pentru că „îi apără pe unii ca Șova, Vosganian sau Borbely, crescând astfel riscurile de țară la agenții și la MCV” (adică? ce e asta?) și pentru că e rău în genere. Dar când a fost bun? Și ce garantează că nu va fi la fel după un scrutin prematur? Faptul că ar permite formarea unui guvern la dispoziția Președintelui României? Faptul că va da instituției prezidențiale o putere mult mai mare decât intenționează textul Constituției? Așa funcționează constituționalismul liberal din România igienică? („SONDAJ: Sunteți de acord cu dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate?”, România curată, http://www.romaniacurata.ro/sondaj-sunteti-de-acord-cu-dizolvarea-parlamentului-si-alegeri-anticipate/, data accesării 31 martie 2015).

[ii] Filip Stan, „Firma «Gorghiu, Pop şi Asociaţii», contracte pe bani mulţi cu AVAS”, romaniatv.net, http://www.romaniatv.net/firma-gorghiu-pop-si-asociatii-contracte-pe-bani-multi-cu-avas_211741.html, data accesării 31 martie 2015; Andra Dolana, „Războiul Alina Gorghiu – PSD continuă. Liberala: Nu am angoasele domnului Ponta când vine vorba de justiție | Romania Libera”, RomaniaLibera.ro, 31 martie 2015, http://www.romanialibera.ro/politica/partide/razboiul-alina-gorghiu–psd-continua–liberala–nu-am-angoasele-domnului-ponta-cand-vine-vorba-de-justitie-373236, data accesării 31 martie 2015.

[iii] „Prima reacţie a lui Iohannis după ce Senatul a respins cererea DNA de arestare a lui Şova”, Mediafax.ro, http://www.mediafax.ro/politic/iohannis-parlamentul-nu-se-poate-erija-in-instanta-nu-pot-trece-cu-vederea-14055551, data accesării 31 martie 2015. În înțelepciunea lui, Președintele României nu dorește ca propria imunitate să fie anulată, ci doar aceea a adversarilor politici. De ce oare?

[iv] Faceți un experiment. Căutați cuvântul „super-immunity” pe Google. Veți găsi numai tratamente naturiste și staturi de la nutriționiști. Căutați apoi cuvântul „superimunitate”. Veți găsi articole de presă cu titluri în MAJUSCULE și sfaturi de la analiști politici de gheretă.

[v] „UPDATE Șeful CSM sesizează CCR privind un conflict între puteri în cazul Șova – AGERPRES”, http://www.agerpres.ro/justitie/2015/03/30/alerta-seful-csm-sesizeaza-ccr-privind-un-conflict-intre-puteri-in-cazul-sova-19-38-16, data accesării 1 aprilie 2015.

[vi] „Imunităţile în UE. Da, e cam ca la noi sau şi mai şi”, Voxpublica.realitatea.net, http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/imunitatile-in-ue-da-e-cam-ca-la-noi-sau-si-mai-si-111886.html, data accesării 31 martie 2015.

[vii] „Decizie 990/2008 – Decizia 990 din 1 octombrie 2008”, http://www.jurisprudenta.com/lege/decizie-990-2008-v1z1v/, data accesării 1 aprilie 2015. La fel, deciziile inconsecvente ale Senatului în relație cu încuviințarea anchetelor ce se bizuie pe arestări. Cătălin Tăriceanu nu este lipsit de orice răspundere în chestiunea asta.

 

Photo: http://www.villagejuicery.com/village-press/village-picks-super-immunity/

Comments Off on Superimunitate la liberalism – Aprilie 2, 2015

%d bloggers like this: