Blogul lui Ovidiu Gherasim-Proca

Bună ziua,

Posted in Remarcă fără însemnătate by Ovidiu on 1 October 2010

Primesc multe e-mailuri care încep cu această formulă de adresare. Şi mă tot întreb ce-i determină pe oameni să creadă că aceasta este modalitatea cea mai potrivită de a începe o scrisoare, fie ea şi electronică. E adevărat că o scrisoare electronică are cu totul alte caracteristici decât una trimisă prin poştă, dar funcţia ei nu s-a schimbat deloc. Lucrurile capătă exact sensul ce li s-a atribuit prin utilizare. Poţi să foloseşti uneori contul de e-mail pentru a face chat, pentru a pălăvrăgi beneficiind de transmiterea aproape instantanee a mesajelor. De asemenea, poţi uneori să înveleşti ouă în paginile unei scrisori, dar asta nu schimbă cu nimic funcţiunile obişnuite ale instrumentului de comunicare. Scrisorile şi e-mailul sunt tehnici de comunicare a-sincronice, făcute pentru situaţii în care emiterea mesajului şi receptarea lui se desfăşoară în momente diferite în timp. Salutul, în schimb este prin esenţa lui o formă de comunicare instantanee, sincronă, spontană. Ce îl face să creadă pe cel ce trimite mesajul că el va fi primit ziua, atunci când a fost scris? Pe de altă parte, de ce ar fi mai important momentul în care a fost scris un mesaj decât cel în care este citit sau relaţia dintre persoanele care comunică? Mai mult sens ar avea lipsa oricărei formule de adresare. Nu vreau să mă gândesc prea mult la motivele pentru care a apărut acest obicei; probabil că oamenii simt nevoia unor reguli noi atunci când folosesc noi mijloace de comunicare, şi nu întotdeauna reuşesc să le găsească pe cele mai utile.

Se întâmplă adesea să considerăm că e nevoie de reguli sociale noi atunci când adoptăm instrumente noi, unelte de orice fel. Dar ideea aceasta nu este mai mult decât o prejudecată, şi nu face nimic altceva decât să altereze achiziţiile culturale consacrate, testate şi verificate îndelung. Unii spun, spre exemplu, că ar trebui să redefinim principiile juridice în aşa fel încât să “le adaptăm” realităţilor contemporane, eventual schimbărilor tehnologice caracteristice erei informaţionale. Dar principiile dreptăţii au fost formulate tocmai pentru ca să avem o bază sigură pentru judecăţile noastre indiferent de schimbările contingente care ne copleşesc în permanenţă. A le modifica de fiecare dată când societatea trece printr-o transformare majoră reprezintă, de fapt, negarea ideii de principiu. Spre exemplu, dacă dreptul constituţional al secretului corespondenţei se aplică scrisorilor trimise prin poştă, de ce nu s-ar aplica identic mesajelor trimise prin e-mail? Ce s-ar întâmpla dacă am accepta ideea că adevărul depinde nu de principiile raţiunii şi de regulile logicii, ci de felul în care “le adaptăm noilor realităţi”. Nici măcar nu înţeleg foarte bine ce ar putea însemna asta. Există lucruri care trebuie să rămână neschimbate. Altele necesită modificări, adaptări, reconsiderări, dar numai după o justă deliberare.

%d bloggers like this: